Chat

Get your own Chat Box! Go Large!

Cetatea Neamţului

Tradiţie

Tradiţiile şi obiceiurile unei culturi sunt cele care ne fac să ne păstrăm identitatea.

Ele se transmit din generaţie în generaţie, fără a fi învăţate la şcoală sau scrise în vreo carte.

Un act de cultură

Dacă cuvântul "act"desemnează un tip de manifestare a a activităţii umane,fie el material,legat de activităţile practice,fie intelectual,psihic,legat de activităţi fără substanţa concretă dar pornind de la ea,actul cultural poate aparţine atât primei categorii,prin simpla scriere a unei cărţi sau pictarea unui tablou,dar el este,în egală măsură şi unul pur intelectual cum ar fi,să spunem vernisajul unei expoziiţii,lansarea unei cărţi, vizionarea unui film, etc. Este act cultural scrierea unei cărţi, dar tot act cultural este şi participarea iubitorilor de carte la lansarea ei în librării. "Act cultural " este o denumire generică pentru activităţi omeneşti legate atât de crearea unei opere dar şi de receptarea ei.

Limba

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.

Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă . Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane  se află în România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație).

Vizită la Cetatea Neamţului

Cetate

Am fost la Cetatea Neamţului de mai multe ori, dar niciodată nu mă satur să ascult poveştile ghidului turistic despre ce a fost Cetatea odată. Despre cum acele ziduri au suportat atâtea bătălii.

Aş vrea, ca atunci când voi fi învăţătoare, să îi duc pe micii învăţăcei acolo, într-o excursie, pentru a le arăta că în România chiar există adevărate comori, nu materiale, dar cu o importanţă culturală. Poate aşa vor învăţa să aprecieze mult mai mult valorea culturală a unei ţări, nu doar ce văd în jur: multă indisciplină.
Principalele mele obiective ca viitoare învățătoare vor fi ca elevii:
1. să identifice valorile țării;
2. să aprecieze mai mult frumusețile din țară;
3. să valorifice informațiile pe care le acumulează pe aprcursul excursiei;
4. să descrie ce au văzut pe parcursul excursiei;
5. să numească obiectivele turistice;
6. să exprime ce au simțit în timpul vizitei;
7. să recomande alte destinații;
8. să evalueze cele întâmplate în timpul excursiei;
9. să analizeze aspectele fizico-geografice de pe parursul excursiei.
Scopul fundamental va fi de a le arăta copiilor că și țara noastră merită apreciată și valorificată în scopuri educaționale.

Învăţând asta de mici, poate chiar de la grădiniţă, vor putea să transmită mai departe. Ceea ce trebuie să se întâmple în zilele noastre este detaşarea de tehnologie. Doar prin ieşiri cu un anume impact vom reuşi să readucem lumea la o viaţă reală şi să-i scoatem din cea virtuală. Dacă unii adulţi sunt “contaminaţi” deja, trebuie să facem o schimbare prin copii şi dacă nu învaţă asta acasă, încercăm să îi învăţăm la şcoală, începând cu noile generaţii de învăţători/educatori care suntem noi, elevii Colegiului Pedagogic “Vasile Lupu” Iaşi.
Din acest proiect mi-am dat seama cât de mult aș putea ajuta copiii "tehnologizați" din ziua de azi,pe viitor. Probabil i-aș putea salva din secolul vitezei și al tehnologiei,arătându-le și făcându-i să le placă, să viziteze de bună voie.
Scoateți-vă cât mai mult copiii din lumea virtuală, să-și mai scoată nasul din telefoane, tablete, calculatoare și tot felul de gadget-uri. Nu-i mai lăsați să-și spele creierul cu tot felul de jocuri și filmulețe. Arătați-le că internetul se poate folosi și în alte scopuri,cum ar fi scopurile educative. 

Cetatea Neamţului

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată! Vă voi lăsa şi un scurt filmuleţ de prezentare a Cetăţii pentru a vă convinge să-i faceţi o vizită,asta dacă nu ați făcut-o deja.

Reguli de netiquetă

10 reguli de netiquetă

Regula 1: Verificarea ortografică şi corectarea mesajelor,  în toate comunicările scrise pe internet, deoarece erorile pot diminua credibilitatea mesajului.

Regula 2: Nu scrie totul cu Caps Lock într-un text, deoarece este ca şi cum ai ţipa la cel care te citeşte.

Regula 3: Onestitatea este o neticheta bună, deoarece comunicaţiile în reţea nu sunt valide fără ea. Fii sincer în profilurile tale şi în alte comunicări, deoarece onestitatea creează cea mai bună experientă on-line.

Regula 4: Fii tu însuţi online, pentru că nu eşti anonim şi alţi utilizatori sunt oameni reali. Nu spune şi nu fă online, lucruri pe care nu le-ai face  în realitate, pentru că nu poţi fi luat în serios,  Imaginea ta online este importantă. N-o strica prin a fi altcineva decât eşti.

Regula 5: Nu jigni şi nu răspunde la jigniri, sau orice altceva ce reprezintă o insultă personală comunicata prin intermediul internetului. Normele netichetei vor să civilizeze internetul, deoarece acesta este codul de conduită socială.

Regula 6: Nu faceţi spam şi nu urmaţi urmați link-uri de tip pop-up şi spam-ul, deoarece acestea pot duce la viruşi, spyware şi malware.

Regula 7: Fii conservator în e-mailul trimis şi liberal în e-mailul primit, deoarece calitatea este mai bună decât cantitatea.

Regula 8: Nu trimite e-mailuri noaptea târziu, deoarece aceasta poate pune  în discuţie stilul tău de viaţă.

Regula 9: Cumpăra de pe site-uri web securizate, deoarece acestea protejează informaţiile tale.

Regula 10: Fii discret în tot ceea ce faci pe internet. Aceasta include crearea de profiluri pe reţelele sociale şi postarea de comentarii.

Bullying-ul și cyberbullying-ul

Deşi există şi în limba română câţiva termeni care descriu acest cuvânt de origine engleză – “hărţuire”, “agresiune fizică, psihică şi verbală”, “intimidare” – cuvântul bullying adăposteşte sub umbrela sa toate celelalte semnificaţii exprimate în română, ba chiar şi mai mult de atât. La origine, bully înseamnă “huligan”, iar comportamentul celui care se foloseşte de conotaţiile sale se încadrează perfect în simptomatologia unei persoane pentru care regulile de bun simţ şi de comportare în societate sunt nule. Cei care recurg la toate aceste tehnici de tracasare extremă a unei alte persoane fac acest lucru din câteva motive întemeiate, în viziunea lor: pentru că au impresia că aşa reuşesc să capete mai multă importanţă în ochii celor din jur, dar şi pentru că, agresând copii mai mici decât ei, îşi manifestă o aparentă autoritate şi superioritate.